Canionul Șapte Scări este un defileu săpat în calcare jurasice din partea vestică a munților Piatra Mare, în județul Brașov, România. Lungimea lor este de 160 metri cu o diferență de nivel de 58 de metri, la o altitudine de 948 metri. Defileul este format din șapte trepte cu înalțimi între 2.5 și 15 metri, care îi dau numele și care se transformă în cascade când volumul de apă al pârâului Valea Șurii de Piatră, afluent de stânga al Șipoaiei, este ridicat. Traseul poate fi parcurs cu ajutorul unor scări, nefiind nevoie de echipament specializat.
Pietrele lui Solomon desemneaza cheile raului Solomon, care se învolbureaza pe lânga stâncile de dupa Scheii Brasovului. Conform legendei, Solomon a fost un rege maghiar, care se zbatea sa scape de urmaritorii sai turci pe aceste meleaguri. El a sarit cu calul peste prapastia din defileul din Schei, iar dusmanii au cazut toti în apa care, mai apoi, i-a luat numele.
Cheile Rasnoavei reprezinta locul ideal pentru practicarea sporturilor extreme. Accesul in Cheile Rasnoavei se face din DN73A Rasnov- Predeal in dreptul complexului turistic Conca Verde.
Castelul Bran - Branul se situeaza la mai putin de 30 km. de Brasov, pe soseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu si care leaga Brasovul de Campulung Muscel, prima capitala a Tarii Romanesti, acolo unde se intalnesc Muntii Piatra Craiului cu masivul Bucegi.
Castelul Bran, este situat intr-un punct cheie, intre Muntii Bucegi - Muntii Piatra Craiului, la 30 km de orasul Brasov, fiind unul dintre cele mai importante monumente istorice, atat datorita frumusetii si salbaticiei peisajului si al zonei, cat si datorita legendei Contelui Dracula, legenda ce s-a pastrat vie dupa scurgerea atator veacuri, Contele Vampir asigurandu-si in acest fel nemurirea.
Turnul Alb fost construit in a doua jumatate a secolului al XV-lea . In prezent , turnul gazduieste o expozitie permanenta despre razboinici si cavaleri pe teritoriul Romaniei, in perioada medievala.
Turnul Negru a fost ridicat odata cu prima incinta de ziduri a Cetatii Brasovului, pe stanca din dreptul Bastionului Fierarilor. Turnul de observatie avea totodata destinatia de a impiedica apropierea dusmanilor de zidurile orasului. Constructia, de plan patrat cu latura de 7 m, are o inaltime de peste 10m, iar accesul spre oras se afla la cc 2m deasupra solului, fiind initial servit de o scara mobila. Legatura cu Bastionul Fierarilor, aflat la 31 de m distanta, se realiza printr-un pod ridicator peste canalul Graft. Stampele de epoca arata ca Turnul Negru avea un acoperis piramidal si o galerie de straja exterioara la ultimul nivel. La interior, cele trei nivele de aparare erau prevazute cu ferestre de tragere inguste, dreptunghiulare.
Turnul Negru a primit acest nume dupa ce a fost lovit si incendiat, in 23 iulie 1559, de un trasnet ce i-a innegrit zidurile. Lovit din nou de trasnet, a fost reparat in anii 1669, 1827 si 1901.
Bastionul Funarilor - La jumatatea lungimii Zidurilor de Sus ale Cetatii medievale a Brasovului, construita succesiv intre a doua jumatate a secolului al XIV-lea si 1641, a fost ridicat, in secolul al XVI-lea, un bastion poligonal incredintat spre apararea breslei funarilor. Cu ziduri construite din siruri alternate din piatra si caramida, bastionul era prevazut la interior cu galerii de straja, guri de tragere si creneluri in partea superioara. Bastionul a fost restaurat in anul 2004. Zidul de incinta de sub Tampa, pastrat aproape integral, a fost prevazut initial cu sant de aparare uscat si a fost intarit cu opt tunuri dispuse la distante neregulate, de-o parte si de cealalta a Bastionului Funarilor. Coltul de sud-vest al cetatii era protejat de Bastionul Tesatorilor(1421-1432, 1570-1573), iar cel de sud-est, de Bastionul Postavarilor. Din dreptul celor doua fortificatii de colt, urcand pe versantul dinspre oras al muntelui Tampa , se aflau zidurile ce delimitau curtea vitelor si care , in amonte, erau protejate de cate un turn. Bastionul Funarilor (sau Franghierilor) din Brasov este primul bastion mentional in documente, la 1416. De forma hexagonala, bastionul avea initial 10-12m in inaltime si era dotat cu guri de tragere pentru piese mobile. Arcurile plate din caramida, ale caror urme se mai vad si astazi, au fost construite ceva mai tarziu.
Bastionul Cojocarilor, sau Tabacarilor cum i se mai spune, a fost construit in jurul anului 1452 si incredintat spre aparare breslei "tabacarilor rosii". Avea forma de turn semicircular, cu o parte deschisa inspre Bastionul Postavarilor. La inceput a avut doar goluri de tragere si guri pentru smoala topita. Arcurile de caramida ce se mai vad si astazi au fost facute insa mai tarziu. Fortificatia comunica cu Bastionul Postavarilor printr-o galerie de-a lungul zidului exterior. A fost renovat in 2005.
Bastionul Tesatorilor - Construit în doua etape, între anii 1421 – 1436 si 1570 – 1573, încredintat pentru întretinere si aparare breslei tesatorilor de in, de unde si numele bastionului, va fi adaptat luptei cu arme de foc. În prima etapa s-au construit primele doua nivele de galerii de lupta. La primul nivel se remarca gurile mari de tragere, în fata carora erau amplasate archebuze si bombarde. În a doua etapa se mai construiesc înca doua nivele de galerii si cele doua turnuri de observatie destinate corpului de garda. Din ele se supravegheau drumurile de acces în cetate. Pe turnul de observatie din nord - estul constructiei se pot citi si astazi doua date: anul 1573, cel al definitivarii fortificatiei si anul 1750, care marcheaza data reconstructiei sale, dupa prabusirea din anul 1710. Zidurile, cu o grosime de 4,30 m la baza, închid un plan hexagonal cu o suprafata de 1616 m2. Intrarea în incinta se facea din suisul strazii Castelului, astazi strada George Cosbuc nr. 9, prin poarta întarita cu turn si un gang lung de aproare 5 m. Dupa restaurarea din anul 1910, Bastionul Tesatorilor îsi schimba destinatia, devenind muzeu. Începând din anul 2002 curtea interioara, care se bucura de o acustica deosebita, datorata în mare masura galeriilor din lemn de rasinoase existente pe zidul de incinta a devenit scena în aer liber pentru spectacole de opera, premiera în peisajul cultural brasovean.
Bastionul Graft - Situat la mijlocul laturii de nord – vest a cetatii, Bastionul Graft, pe sub care curge apa canalului cu aclasi nume, se sprijina pe baza dealului Warthe, având în apropiere doua turnuri exterioare paza si supraveghere – Turnul Alb si Turnul Negru. Construit probabil în a doua jumatate a secolului al XVI-lea, cândva dupa 1562, bastionul avea menirea de a întari acest sector, cu foc ce se putea executa atât înspre vest, catre Bastionul Fierarilor, cât si spre nord, catre cel al Curelarilor, asupra atacatorilor ce ar fi reusit sa treaca de cele doua turnuri ce dominau orasul. De forma dreptunghiulara si cu acoperisul în doua ape, cu câte doua lucarne pe fiecare, fortificatia are doua nivele de platforme întaritoare cu guri de tragere cu închizatoare de lemn, basculante pe orizontala si guri de turnare – aruncare (Pechnase). Prin aceste orificii aparatorii cetatii executau foc asupra inamicului cu archebuze si pusti grele de cetate sau turnau smoala topita ori alte lichide fierbinti. La începutul secolului al XIX-lea (1809), când fortificatiile nu mai aveau decât un rol decorativ, o inundatie a dus la slabirea zidurilor cetatii în acesta zona. Pentru consolidarea acestora s-au construit trei arce de sprijin peste canalul Graft, în aval de bastion. Doua dintre ele au fost demolate la începutul secolului al XX-lea (1902) odata cu o portiune din zidul cetatii, astazi pastrându-se doar un astfel de arc. Bastionul Graft a fost restaurat în anii 2003 – 2004, când s-a construit si scara de legatura cu zona Turnului Alb.
Cetatea Brasovului , atestata din 1580, a reprezentat un punct important de aparare, situat însa în afara ceatii Brasovului. La începutul secolului XV, aici exista doar un turn de veghe, care a fost completat cu un bastion de lemn cu patru turnuri. Distrus de armata lui Petru Rares, în locul lui au fost înaltate, un sfert de veac mai târziu, ziduri de piatra si au fost sapate santuri.
Bastionul Fierarilor - Bastionul Fierarilor este situat in sectorul nord-vestic al vechii cetati Brasov. Bastionul a fost construit inainte de 1521 insa prima atestare documentara dateaza din 1529. Acesta ca si cele mai multe cladiri din centrul Brasovului a fost distrus de marele incendiu din 1689. Reconstructia sa a durat 20 de ani iar ulterior a fost ridicata aici si o poarta dar care a fost demolata in 1875 deorece ingreuna circulatia. In prezent in acest bastion se afla Arhivele Brasovului
Bastionul Postavarilor - Initial acest bastion a fost incredintat spre aparare breslei aurarilor, un mestesug bine reprezentat in Brasovul secolelor 15-16. Situat pe coltul sud-estic al cetatii medievale (la poalele Tampei, in apropierea Magazinului Star de azi) Bastionul Postavarilor era puternic intarit pentru a putea face fata atacurilor inamice. Prima datare documentara despre lucrarile de constructie ale acestui bastion dateaza din 1521-1522. Ulterior, odata cu intarirea zidurilor de aparare a orasului, in fata acestui bastion a fost construit o alta fortificatie in forma de potcoava: Bastionul “Tabacarilor Rosii”. De la Bastionul Aurarilor (ulterior Bastionul Postavarilor) s-a construit tot in secolul 16 un zid care impiedica accesul atacatorilor in spatiul de sub Tampa. Aici erau tinute, pe timp de asediu, turme de animale pentru necesarul de hrana al populatiei. In 1646, Bastionul este cedat breslei postavarilor. Acestia cunoasteau o puternica dezvoltare in Brasovul secolului 17
Piata Sfatului este considerata un simbol al orasului Brasov (Kronstadt), alaturi de Biserica Neagra. Situata în partea veche a Brasovului, Piata Sfatului a reprezentat un centru comercial, social si cultural al Brasovului în decursul a mai multor secole. Începând cu anul 1520, acesata zona – numita în perioada aceea Marketplatz – a obtinut dreptul de a organiza târguri.
Poarta Ecaterinei a fost construita, pentru a facilita accesul scheienilor in Brasov, la mijlocul laturii dintre Bastionul Tesatorilor si cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porti din veacul al XIV-lea sau al XV-lea, distrusa de inundatia din 24 august 1526, cat si in urma navalirilor turcesti. Aceasta se intindea de la Corpul S al Universitatii "Transilvania", unde era moara portii, pana dincolo de actuala Poarta Schei. Fiind situata la capatul strazii Caterinei - care la randul ei a preluat numele de la manastirea de calugarite ce fusese acolo - poarta a primit denumirea de Ecaterina. In 1559 a fost ridicat si turnul portii, care se vede si astazi. De forma patrata, pe trei nivele, constructia are in partea superioara patru turnulete ce simbolizau "Jus Gladii", un privilegiu medieval care dadea conducatorilor brasoveni dreptul de a aplica pedeapsa suprema. Bolta turnului e pictata in stilul Renasterii
Poarta Schei - In documente apare si sub denumirea de "Poarta Valahica". Este ridicata langa Poarta Ecaterinei. Avea forma unui partrat ce iesea in afara zidurilor cetatii. In capatul strazii Muresenilor s-a ridicat si un turnulet. In zidurile portii existau opt gauri de tragere pentru turnurile care erau aduse de la Praga. In 1827 pentru o asigura o mai buna circulatie intre Cetate si Schei, poarta a fost daramata dupa ce suferise stricaciuni dupa incendiile din 1689 si 1738. Intre 1828-1829 s-a construit actuala Poarta Schei pe strada Nicolae Balcescu.
Cetatea Fagarasului este cel mai important monument al Tarii Fagarasului, unul dintre cele mai mari din tara si chiar din Europa. Complexul feudal fortificat de la Fagaras, a carui constructie a inceput la sfarsitul secolului al XIV-lea si se continua, prin adaugiri succesive pana in mijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de o fortificatie din lemn, inconjurata cu un sant si val de pamant, atestata arheologic pentru secolul al-XII-lea. In secolul al XV-lea cetatea din piatra si caramida de la Fagaras, care era o cetate militara de aparare, avea o incinta patrulatera, cu patru turnuri bastioane la colturi, si un turn de avanpost de tip barbacana pe latura de est. Cetatea are trei niveluri.
Cetatea medievala Marienburg - Feldioara - Str.Octavian Goga, cod 507065, telefon : 0268708237. Rasarita din propria ruina, Cetatea Marienburg se inalta impunatoare la Feldioara, pe malul Oltului la numai 20 km de Brasov, pe drumul spre Sighisoara. Restaurarea sa, desfasurata in perioada 2013-2017 a salvat resturile de ziduri care supravietuisera ultimelor sute de ani de parasire si i-a redat infatisarea avuta in secolul al XVII-lea. Platoul pe care se inalta cetatea a dezvaluit in decursul cercetarilor arheologice vestigii de locuire din cele mai vechi timpuri - neolotic, epoca bronzului, perioada dacica si cea romana, dar mai ales Evul Mediiu.
Cetatea Prejmer se afla la N-E de judetul Brasov si dateaza din secolul al XV-lea. Satul Prejmer adaposteste unele din cele mai vechi vestigii din Transilvania. Ridicarea cetatii a avut ca scop protejarea bisericii. Tatarii si turcii intrau in Ardeal prin Pasul Buzaului pentru a ataca
Cetatea Rasnov este cunoscuta ca "cetatea taraneasca Rasnov" deoarece a fost construita de comunitatea locala ca refugiu in calea invadatorilor. Este asezata pe vechiul drum comercial dintre Valahia si Transilvania, ce trecea prin pasul Bran.Cetatea medievala se presupune ca a fost construita in perioada 1211-1225, in timpul stapanirii cavalerilor teutoni in Tara Barsei.Au fost descoperite insa si urme ale unor fortificatii anterioare, preistorice si dacice. In urma marii invazii a tatarilor din 1241, cand Tara Barsei a fost pustiita, locuitorii Rasnovului decid construirea unui sistem de aparare mai puternic. Prima mentiune documentara a cetatii de la Rasnov se refera la o o fortificatie puternica care rezista asediului imanic si salveaza vietile locuitorilor refugiati intre zidurile sale si dateaza din anul 1335, cand in timpul unei invazii a tatarilor in transilvnia , Tara barsei a fost pustiita in intregime.
Cetatea Rupea - (germana: Reps, maghiara: Köhalom) este situata in zona vestica a orasului Rupea, pe un masiv de bazalt, in apropierea drumului ce leaga Transilvania de Moldova si Tara Romaneasca. Orasul Rupea este situat la jumatatea distantei dintre Brasov si Sighisoara, in partea de nord a judetului Brasov si este singurul oras din aceasta zona. In decursul istoriei, cetatea Rupea a constituit un loc de refugiu pentru populatia satelor din imprejurimi in fata repetatelor asedii ale turcilor si tatarilor. Pe vremea dacilor, pe varful unei stanci de bazalt, se afla o cetate care se spune ca purta numele de "Ramidava". In veacul al XIV-lea, sasii au gasit cetatea in ruina (in urma navalirilor popoarelor migratoare) si au construit pe ruinele acesteia, in mai multe etape, o cetate taraneasca dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps" (mult mai tarziu ungurii au numit-o "Cohalom", adica "gramada de piatra"). Cetatea are forma unei spirale ascendente. Sistemul de fortificare consta in trei incinte: Cetatea de Sus (construita inainte de colonizarea germana), Cetatea de Mijloc (ridicata in secolul al XV-lea) si Cetatea de Jos (care dateaza din secolul al XVIII-lea). Cetatea a fost construita cu incepere din anul 1324, in perioada rascoalei sasilor impotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Ulterior, locuitorii au mai adadugat constructiei initiale trei turnuri de aparare si doua curti interioare, folosite ca adapost. In prima curte, vei gasi o fantana adanca de 59 metri, a carei apa nu a secat pana astazi. In schimb, cetatea a fost parasita inca din 1643, cind un incendiu devastator a transformat-o in ruine. La sfarsitul aceluiasi secol, sasii s-au refugiat in cetate, insa nu au folosit-o pentru a se apara, predand fara lupta cetatea armatelor habsburgice. In 1790, o furtuna puternica a distrus acoperisul cetatii, iar de atunci cetatea a fost lasata in parasire.
Cetatea Viscri - In satul Viscri, situat parca la capatul lumii, gasim “micul secret” al Transilvaniei, si anume cetatea Viscri sau, daca vreti cea mai veche biserica fortificata din Transilvania. Istoria cetatii Viscri isi are originea prin secolul al XII-lea, cand, a fost ridicata bisericuta care, initial a si dat numele localitatii. Prin secolul al XIII-lea mica bisericuta a fost inconjurata de ziduri groase si bastioane impunatoare. De altfel, biserica, introduce astazi turistul in arta populara specifica caselor taranesti sasesti.